Nu ştiu nici acum dacă trebuie sau nu să mulţumesc Divinităţii pentru vremurile acestea, dar ştiu cu certitudine că am visat de multe ori că m-am teleportat în locuri de vis, ori în braţele vreunui bărbat de care mă simţiam atrasă, sau într-un magazin de lux unde făceam cumpărături, sau în trecute vremuri cu domniţe sosite în caleşti albe la câte o serată luxoasă, organizată de un conte misterios.
Vise. Acum închid ochii şi mă îngrozesc. Nimic din ce visam odată nu poate rămâne fără ecou. Doar ce deschizi calculatorul şi în câteva minute poţi să ajungi în locaţii de vis, cu GPS-ul, cu avionul, cu iahtul. Faci vreo 2 ore plajă, o baie bună şi apoi un shoping în cele mai luxoase magazine. Nimic nu te poate opri să vizitezi cele mai faimoase galerii de artă din muzeele lumii. Te întorci şi te poţi transpune imediat în rolul de soţie, fiică, mamă, iubită, profesionistă. Găseşti tot ce vrei, iar dorinţele sunt ordine pentru calculatorul tău, gata să fie îndeplinite. Virtual.
Un singur lucru trebuie să-l faci. Să-l deschizi zilnic. Dincolo de monitor vei găsi mereu pe cineva care să-ţi transforme visele în realitate. Şi dacă ai inspiraţia să te loghezi pe cât mai multe site-uri, sigur nu vei rămâne anonim. Cei care le administrează ştiu exact la ce oră ai intrat, cât ai rămas, IP-ul calculatorului, localizarea geografică, cu cine interacţionezi, ce site-uri vizitezi zilnic.
Dar, Doamne, cine sunt eu? Şi ce dacă îmi ştiu adresa, numărul de telefon, când am făcut ultima dată amor, dimensiunile şi tatuajul din locul acela intim pe care îl văzuse doar iubitul meu? Şi ce dacă mi-au furat identitatea? Astăzi am găsit sub numele meu poza unei mulatre şi chiar arăta foarte bine. Acum am şi explicaţia. Nu numai că ştiu tot despre mine, dar mi-au pătruns şi în minte. Numai aşa se explică de unde bănuiala despre atracţia mea pentru alte rase. E clar. Mi-au construit un profil de client. Sigur în cel mai scurt timp vor ştii şi ce restanţe am pe la bănci şi mă vor face de ruşine. Mă frământă o întrebare. Oare când va veni acel timp când îmi vor cunoaşte şi amprentele fără să ajung pe la poliţie?
Dar....
Sunt femeie şi arma noastră cea mai de preţ este feminitatea iar marele avantaj în faţa bărbaţilor este intuiţia. Recunosc cu mâna pe inimă că sunt demodată. Nu sunt femeia amazoană, dură, vânătoare. Îmi place să roşesc până în vârful urechilor de sfiiciune, de plăcere, să fiu delicată, simplă şi afectuoasă, să simt protecţia unui bărbat. Asta nu mă împiedică să greşesc, dar să fiu mereu tranşantă şi hotărâtă.
Cel mai mult iubesc misterul. Misterul meu de femeie care nu mă lasă să mă deschid ca o carte, care ştie să păstreze acel ceva, de care va afla doar cel, cea, care merită, prin viziunea sufletului meu. Asta mă face mai frumoasă spiritual şi mai demnă.
Mereu am spus şi voi repeta că simt că trăiesc în afara timpului.
Cum să-i explic măicuţii că primul model feminin din viaţa mea, care a fost ea, e foarte departe de reperele mele? Cum să-i explic măicuţii mele cât de dor mi-e uneori de o plimbare la braţul ei în parc, de lenevitul pe o bancă, de o rătăcire în ploaie mocănească, cât mi-e de dor să culeg frăguţe în parcuri, mure de pe dealuri, sau de o plimbare cu mocăniţa prin păduri, cât mi-e de dor să urc pe muntele mic la bisericuţa uitată de lume, dar nu de Dumnezeu. Cum?
Mare parte din timp îl petrec pe calculatorul care îmi lasă impresia că mă dezbracă, nu din priviri ca un bărbat, ci din tastatură, din monitor, din camera web, din conturile şi căsuţele poştale pe care mi le-am creat singură. Voi selecta mai atent pe viitor.
Lumea este creată dual. Alb şi negru, bine şi rău. Şi întotdeauna elementele acestea vor trebui să coexiste împreună pentru un echilibru stabil.
Ce înseamnă astăzi informatica pentru omenire? Bine sau rău? Dacă le luăm ca noţiuni ale societăţii nu putem avea bine fără existenţa răului. Dacă elimini răul dispare şi binele. Poate cineva să precizeze cu exactitate care va fi finalitatea acestui fenomen? Vom fi lipsiţi de dreptul la intimitate?
Intimitatea va rămâne extrem de sensibilă la schimbările istorice şi sociale, iar înţelesul expresiei. „Vreau să fiu lăsată în pace” va căpăta altă conotaţie. Uite aşa am ajuns eu să mă metamorfozez odată cu societatea. Adică să mă transform într-un „lucru“ neînsufleţit!
Dar, Doamne, dă-mi răbdare să recitesc, iar şi iar, cartea de căpătâi a adolescenţei mele, în care, după o trăire de 2 ani sub pământ, pe 8 niveluri, un singur om care nu reuşeşte să se acomodeze cu acea viaţă subterană, după peripeţii multe, ajunge la suprafaţă. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un porumbel alb. Ce simboliza el? Viaţa liberă şi Pacea.
Până atunci mărturisesc că mi-este tot mai teamă să fac dragoste. Nu ştiu dacă mai am intimitate. Voi trăi cu acest stigmat, atât timp cât voi avea un calculator în dormitorul meu, neştiind dacă nu are fixată vreo „privire” în umbră ? Mă întrebam. Din instinct.
Lăsaţi-mi libertatea să mă cunosc doar eu, fără să mă izolez în faţa tehnicii, care nu ar duce la nimic bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu